Cum se vede rasaritul din avion, deasupra Groenlandei

[image name=line] All good things come to an end. Cele doua saptamani de vacanta in SUA s-au terminat. Suntem in A380-ul care ne duce la Paris. 9 ore si jumatate dureaza drumul, cam cu un ceas mai putin decat la dus. Aceeasi decolare lina. Aeronava Air France se ridica deasupra norilor si incepe sa urmareasca linia punctata imaginara desenata pe monitoarele din spatarele scaunelor. Cele 3 camere amplasate pe coada, burta si nasul avionului, transmit in permanenta imagini LIVE cu tot ce e notabil imprejur. Traseul este cat se poate de clar. Decolare din Los Angeles, o scurta iesire pe Pacific, turn around catre continent, apoi Salt Lake City, Canada, Hudson Bay, o bucata deasupra Atlanticului, pana in Groenlanda, apoi sudul acestei insule, iar ocean si revenire pe uscat in nordul Scotiei. Urmeaza Glasgow, Manchester, Londra, Canalul Manecii si manevrele finale, in apropiere de Paris. Fiind un zbor de noapte (plecare la 15:30 din LA si aterizare la 10:45 in Paris) si vara in emisfera nordica, lucrurile par un pic stranii. Avionul merge catre intuneric, iar acesta galopeaza inspre noi. Asta inseamna ca noaptea va dura aproape la jumatate in drumul nostru catre Europa. Dar partea interesanta de abia acum vine. Zburand de la vest catre est, geamurile din dreapta ale avionului sunt catre Ecuator (unde e noapte), iar cele din stanga sunt mereu catre Polul Nord (unde e vara e ziua continua). Asa ca pe dreapta a fost lumina pe toata durata zborului. Nu stiu daca am fost foarte concis, dar cu siguranta ai inteles ce doream sa reliefez. In avion, notiunea de timp se pierde. Nu mai stii cat e ora. Ceasul de pe mana a ramas pe fusul Californiei, la destinatie sunt 9 ore in plus, iar pe noi ne intereseaza mai degraba ora locala aratata de monitoarele din avion. Poate nici macar asta. De baza e timpul ramas pana la aterizare. E 2:30, timp local (deasupra zonei in care zburam). Avionul ajunge la cateva zeci de kilometri de tarmul sudic al Groenlandei. Aproape toata lumea doarme in avion. Pe ici, pe colo, cate un insomniac isi face de lucru cu un film, pe care poate ca il vede pentru a doua sau a treia oara. Dar ce sa faci? Timpul trebuie omorat intr-un fel. Merg in spatele avionului pentru a arunca un ochi pe hubloul obturat de parasolarul coborat de stewarzi. E si asta o tehnica a insotitorilor de bord - inchizi toate sursele de lumina in avion, pentru ca lumea sa poata sa doarma si sa ai mai putina agitatie. ;) Cand, ce sa vezi afara? O imagine desprinsa parca din istorisirile SF. Un cer de un portocaliu neverosimil si o mare de gheata, invelita la exterior (la tarm) de o crusta de pamant negru. Suntem la o aruncatura de bat de Groenlanda. Din loc in loc, pe luciul apei, plutesc mici/mari blocuri de gheata. Totul este incremenit. Si amortit de aerul rece al nordului. Undeva, acolo jos, se vede o luminita. Poate fi ceea ce noi, europenii, numim o casa. In fine, cel mai probabil un cort din piei de ren sau foca. Desi pare greu de crezut, pe tarmul acestei insule care apartine de Danemarca, sunt si cateva orasele unde traiesc oameni mici de statura cu un chip mongoloid. I-am vazut acum cativa ani pe aeroportul din Copenhaga, asteptand cuminti imbarcarea in Air Greenland. Pare SF? Nu? Dar adevarat. Splendida priveliste nu se lasa prea mult dezvaluita, pentru ca o patura groasa de nori se trage ca o cortina in fata scenei. Imediat se va face lumina afara. Mai sunt 5 ore pana la Paris, timp de alte 2 filme si o masa. groenlanda-1